Whether you're the most organized person or the clumsiest, you have to stop running, because you'll reach a dead end as long as you don't decide on a real destination on the map. Breathe, take your time in order to understand what you're looking for and then find a way to get there. In the end, when you start walking again, take it slow and stop whenever you need to. Who knows where along the way you'll find happiness and, suddenly, you won't have to be anyone else but yourself?

Finding happiness

<img src="https://stanandreeablog.files.wordpress.com/2021/01/captura-de-ecran-2021-01-07-160250.png?w=1247" width="785" height="514">Ai crede că e posibil ca la un moment dat în viața ta să fii atât de contrariat de propria persoană, încât nu-ți mai dai seama dacă doar joci un rol sau dacă acela ești tu cu adevărat? Eu cred că toți ne punem întrebarea asta, dar nu vorbim cu nimeni altcineva despre ea, crezând că răspunsul nostru ar fi diferit de al lor. Oare aș greși dacă aș spune că toți suntem la fel prin simplul fapt că evităm aceleași lucruri?Dacă ești confuz, poate după ce citești asta, vom ajunge la aceeași concluzie.<h2>Cine crezi că ești</h2>De obicei, persoana asta este aceeași pentru toată lumea, însă sub diferite forme. Pe scurt, indiferent de cum se întâmplă lucrurile, îți spui că probabil așa trebuia să fie și că indiferent de șirul acțiunilor, tot aici ajungeai.&nbsp;Unii se culcă devreme și se trezesc și mai devreme, convinși că asta e ziua în care își pun în ordine task-urile zilnice. Mai întâi își prepară cafeaua cu atenție, că e timp destul, după care verifică rețelele de socializare, dar nu prea mult, că oricum restul lumii doarme încă. Aranjează puțin prin casă, pregătesc spațiul de lucru, iar ritualul începe. Din acest moment, orice apel este respins dacă nu are legătură cu activitatea sa de lucru, iar dacă are, nu-i deranjează să facă și puțin off-topic. Sigur, există și pauze în care comunică și cu cei care s-au trezit mai târziu, povestindu-le în detaliu programul lor de azi, realizând că după atâta muncă, ar merge un episod din serialul preferat. Când se lasă seara, își acordă timp pentru a se gândi la ziua de mâine, apoi se duc la odihnă după o zi așa plină.Alții se culcă atunci când răsare soarele și se trezesc când apune, dar n-au nicio grijă, căci ei (desigur) își fac ordine în viață când restul dorm. Cafeaua este făcută în grabă, dar în doze mari, căci nu contează prea mult forma sub care își iau energia, atât timp cât este multă. Își încep activitatea pe înserate, după ce răspund la tonele de mesaje primite pe timpul zilei, iar spațiul de lucru este irelevant, pentru că treaba se face la fel de bine și din pat, dar și de la birou. Acești oameni iau lucrurile cum vin, nu au un program stabilit, însă lucrează la foc automat și, astfel, timpul nu este pierdut. Sunt atât de concentrați, încât nu realizează că e deja cu mult trecut de miezul nopții, dar când o fac, caută alți veterani care nu dorm și încep să-și povestească circumstanțele prin care iar au ajuns să nu doarmă la ora asta. Nu își rezervă niciodată timp pentru a se gândi la viitor, pentru că asta e o problemă pentru ziua de mâine. Când răsare soarele, își dau seama că „mâine” a devenit, de fapt, „azi”, așa că pun capul pe pernă, mulțumiți cu reușitele zilei.<h2>Cine ești de fapt</h2>Aceeași poveste, și aici persoana este aceeași pentru toată lumea, dar se manifestă diferit. Pe scurt, vezi dincolo de aparențele a ceea ce încerci să fii, conștientizezi și accepți că poate lucrurile nu merg mereu atât de bine și îți dai voie să te autoînvinovățești, pentru că știi că ești singurul responsabil de acțiunile tale. Mai simplu decât atât, ești cine crezi tu că ești, numai că negarea este transpusă în acceptare, așa că hai să vedem cine ești de fapt.Cei care se trezesc devreme sunt cei care și-au asumat niște responsabilități pe care știu că e neapărat să le îndeplinească. Probabil își iau atât timp să prepare cafeaua, pentru că își doresc să amâne munca propriu-zisă, iar dacă ar sta prea mult pe rețelele de socializare, știu că s-ar întoarce la vechile obiceiuri de a-și compara viața cu a altora. Cu gândul ăsta în minte, simt nevoia să organizeze totul, fiindcă le dă impresia că au un scop bine stabilit în viață, dar nu e așa. Evită tot din jurul lor când lucrează, pentru că detestă atât de mult ce fac, încât știu că ar accepta orice distragere. După discuțiile telefonice relevante, off-topicul are loc doar pentru a căuta confirmarea că și alții sunt la fel de mizerabili, iar conversațiile cu cei care se trezesc mai târziu sunt doar pentru a îi face să se simtă mai bine cu productivitatea lor și pentru a valida că ziua nu a trecut pe lângă ei degeaba. Procrastinarea este inevitabilă, însă, recapitulând, pare că au făcut destule, măcar în agendă. În interior, ei știu că a fost o nouă zi pierdută, fiindcă jumătate din timp au fost nefericiți, iar cealaltă jumătate au folosit-o ca să evite adevărul. Așadar, episodul din serialul preferat vine la fix cât să-i oprească din aceste gânduri și cât să le dea senzația că urmează ceva mai bun pentru ei. Din nou, ei știu că nu-i așa, tocmai din acest motiv adormind înainte ca regretele să le pună stăpânire pe conștiință.Cei care folosesc fusul orar opus găsesc liniștea în faptul că pot evita cât mai mult contactul cu ceilalți, dar nu fac decât să se adâncească mai mult în propriul haos. Savuratul cafelei și momentele mici sunt lucruri pe care le-au uitat deja, pentru că atunci este pericolul cel mai mare să se gândească la trecut sau, mai rău, la viitor. Răspund la mesaje după mult timp, tocmai pentru a nu purta o conversație reală, cursivă, evitând să fie puși sub lupa de curiozități a altora. Cei din exterior nu vor ști niciodată ce simt cu adevărat și, deși pretind că le place asta, de fapt speră că cineva va observa și va înțelege, dar fără a pune prea multe întrebări. Conversațiile târzii sunt binevenite, pentru că le poartă cu cei asemenea lor, așa că nu se pune problema de ieșit din zona de confort și pretind că vorbitul în neant poate înlocui o conversație reală. Ei nu au fost mereu așa, dar le e teamă să se întoarcă într-un loc unde cândva au comis atâtea greșeli. Acel loc începe acolo unde soarele răsare și cealaltă parte de lume se trezește, așa că de aceea pun capul pe pernă imediat, înainte să-și amintească cât de ușor e să te întorci la vechile obiceiuri.<h2>Povestea, în final, e aceeași</h2>Concluzia? Spunem că suntem bine din inerție, trecem prin fiecare zi ca și cum avem garanția celei de mâine și refuzăm să ne oprim și să ne dăm răgaz în a accepta că, deși ne-am adus singuri în acest punct, tot noi suntem singurii care ne putem schimba destinul. Fie că ești cel mai organizat sau cel mai pierdut în spațiu, trebuie să te oprești din alergat, căci alergi pe loc, atât timp cât nu ai o destinație reală pe hartă. Respiră, dă-ți timp să înțelegi ce cauți și apoi găsește o modalitate pentru a ajunge acolo. În final, când pornești la drum, ia-o încet și fă câte opriri ai nevoie. Cine știe în ce loc te vei lovi de fericire și, brusc, nu va mai fi nevoie să fii altcineva decât, simplu, tu?<h3>Share this:</h3>

Ai crede că e posibil ca la un moment dat în viața ta să fii atât de contrariat de propria persoană, încât nu-ți mai dai seama dacă doar joci un rol sau dacă acela ești tu cu adevărat? Eu cred că toți ne punem întrebarea asta, dar nu vorbim cu nimeni altcineva despre ea, crezând…

Ai crede că e posibil ca la un moment dat în viața ta să fii atât de contrariat de propria persoană, încât nu-ți mai dai seama dacă doar joci un rol sau dacă acela ești tu cu adevărat? Eu cred că toți ne punem întrebarea asta, dar nu vorbim cu nimeni altcineva despre ea, crezând că răspunsul nostru ar fi diferit de al lor. Oare aș greși dacă aș spune că toți suntem la fel prin simplul fapt că evităm aceleași lucruri?

Dacă ești confuz, poate după ce citești asta, vom ajunge la aceeași concluzie.

De obicei, persoana asta este aceeași pentru toată lumea, însă sub diferite forme. Pe scurt, indiferent de cum se întâmplă lucrurile, îți spui că probabil așa trebuia să fie și că indiferent de șirul acțiunilor, tot aici ajungeai.

Unii se culcă devreme și se trezesc și mai devreme, convinși că asta e ziua în care își pun în ordine task-urile zilnice. Mai întâi își prepară cafeaua cu atenție, că e timp destul, după care verifică rețelele de socializare, dar nu prea mult, că oricum restul lumii doarme încă. Aranjează puțin prin casă, pregătesc spațiul de lucru, iar ritualul începe. Din acest moment, orice apel este respins dacă nu are legătură cu activitatea sa de lucru, iar dacă are, nu-i deranjează să facă și puțin off-topic. Sigur, există și pauze în care comunică și cu cei care s-au trezit mai târziu, povestindu-le în detaliu programul lor de azi, realizând că după atâta muncă, ar merge un episod din serialul preferat. Când se lasă seara, își acordă timp pentru a se gândi la ziua de mâine, apoi se duc la odihnă după o zi așa plină.

Alții se culcă atunci când răsare soarele și se trezesc când apune, dar n-au nicio grijă, căci ei (desigur) își fac ordine în viață când restul dorm. Cafeaua este făcută în grabă, dar în doze mari, căci nu contează prea mult forma sub care își iau energia, atât timp cât este multă. Își încep activitatea pe înserate, după ce răspund la tonele de mesaje primite pe timpul zilei, iar spațiul de lucru este irelevant, pentru că treaba se face la fel de bine și din pat, dar și de la birou. Acești oameni iau lucrurile cum vin, nu au un program stabilit, însă lucrează la foc automat și, astfel, timpul nu este pierdut. Sunt atât de concentrați, încât nu realizează că e deja cu mult trecut de miezul nopții, dar când o fac, caută alți veterani care nu dorm și încep să-și povestească circumstanțele prin care iar au ajuns să nu doarmă la ora asta. Nu își rezervă niciodată timp pentru a se gândi la viitor, pentru că asta e o problemă pentru ziua de mâine. Când răsare soarele, își dau seama că „mâine” a devenit, de fapt, „azi”, așa că pun capul pe pernă, mulțumiți cu reușitele zilei.

Aceeași poveste, și aici persoana este aceeași pentru toată lumea, dar se manifestă diferit. Pe scurt, vezi dincolo de aparențele a ceea ce încerci să fii, conștientizezi și accepți că poate lucrurile nu merg mereu atât de bine și îți dai voie să te autoînvinovățești, pentru că știi că ești singurul responsabil de acțiunile tale. Mai simplu decât atât, ești cine crezi tu că ești, numai că negarea este transpusă în acceptare, așa că hai să vedem cine ești de fapt.

Cei care se trezesc devreme sunt cei care și-au asumat niște responsabilități pe care știu că e neapărat să le îndeplinească. Probabil își iau atât timp să prepare cafeaua, pentru că își doresc să amâne munca propriu-zisă, iar dacă ar sta prea mult pe rețelele de socializare, știu că s-ar întoarce la vechile obiceiuri de a-și compara viața cu a altora. Cu gândul ăsta în minte, simt nevoia să organizeze totul, fiindcă le dă impresia că au un scop bine stabilit în viață, dar nu e așa. Evită tot din jurul lor când lucrează, pentru că detestă atât de mult ce fac, încât știu că ar accepta orice distragere. După discuțiile telefonice relevante, off-topicul are loc doar pentru a căuta confirmarea că și alții sunt la fel de mizerabili, iar conversațiile cu cei care se trezesc mai târziu sunt doar pentru a îi face să se simtă mai bine cu productivitatea lor și pentru a valida că ziua nu a trecut pe lângă ei degeaba. Procrastinarea este inevitabilă, însă, recapitulând, pare că au făcut destule, măcar în agendă. În interior, ei știu că a fost o nouă zi pierdută, fiindcă jumătate din timp au fost nefericiți, iar cealaltă jumătate au folosit-o ca să evite adevărul. Așadar, episodul din serialul preferat vine la fix cât să-i oprească din aceste gânduri și cât să le dea senzația că urmează ceva mai bun pentru ei. Din nou, ei știu că nu-i așa, tocmai din acest motiv adormind înainte ca regretele să le pună stăpânire pe conștiință.

Cei care folosesc fusul orar opus găsesc liniștea în faptul că pot evita cât mai mult contactul cu ceilalți, dar nu fac decât să se adâncească mai mult în propriul haos. Savuratul cafelei și momentele mici sunt lucruri pe care le-au uitat deja, pentru că atunci este pericolul cel mai mare să se gândească la trecut sau, mai rău, la viitor. Răspund la mesaje după mult timp, tocmai pentru a nu purta o conversație reală, cursivă, evitând să fie puși sub lupa de curiozități a altora. Cei din exterior nu vor ști niciodată ce simt cu adevărat și, deși pretind că le place asta, de fapt speră că cineva va observa și va înțelege, dar fără a pune prea multe întrebări. Conversațiile târzii sunt binevenite, pentru că le poartă cu cei asemenea lor, așa că nu se pune problema de ieșit din zona de confort și pretind că vorbitul în neant poate înlocui o conversație reală. Ei nu au fost mereu așa, dar le e teamă să se întoarcă într-un loc unde cândva au comis atâtea greșeli. Acel loc începe acolo unde soarele răsare și cealaltă parte de lume se trezește, așa că de aceea pun capul pe pernă imediat, înainte să-și amintească cât de ușor e să te întorci la vechile obiceiuri.

Concluzia? Spunem că suntem bine din inerție, trecem prin fiecare zi ca și cum avem garanția celei de mâine și refuzăm să ne oprim și să ne dăm răgaz în a accepta că, deși ne-am adus singuri în acest punct, tot noi suntem singurii care ne putem schimba destinul. Fie că ești cel mai organizat sau cel mai pierdut în spațiu, trebuie să te oprești din alergat, căci alergi pe loc, atât timp cât nu ai o destinație reală pe hartă. Respiră, dă-ți timp să înțelegi ce cauți și apoi găsește o modalitate pentru a ajunge acolo. În final, când pornești la drum, ia-o încet și fă câte opriri ai nevoie. Cine știe în ce loc te vei lovi de fericire și, brusc, nu va mai fi nevoie să fii altcineva decât, simplu, tu?

Cine crezi că ești și cine ești de fapt

Finding happiness

Similar ideas